DUMITRU PĂCURARU

DUMITRU PĂCURARU (n. 1955) este scriitor, jurnalist, comentator politic, monografist. Director al revistei Poesis. A debutat cu volumul de versuri Miere de viespi (1988, Ed. Litera), cu o prefață de Ion Gheorghe și o postfață de Nicolae Manolescu, urmat, la o apreciabilă distanță în timp, de Salutator universal (2008, Ed. Limes). De același autor: Versuri/ Versek (2009, Budapesta, AB-ART), Poeme din altă carte (2010, Ed. Brumar), Aurel Popp, între două culturi (2017, Ed. RAO), Punctul de inversare a memoriei (2017, Max Blecher, Bistrița/Școala Ardeleană, Cluj-Napoca), Măcelăria și alte poeme (2019, Ed. Tracus Arte), În atelierul lui Aurel Popp (2019, Ed. Tracus Arte). Romane în curs de apariție: Irascibilul domn Vasko și Două minute din viața domnului Titu Maiorescu. Poezia lui se înscrie în limitele stabilite de Romul Munteanu în 1989 și Felix Nicolau în 2017.

Romul Munteanu: „O poezie deșucheată, în care cuvintele se ciocnesc ca două trenuri ce vin din direcții contrare pe aceeași linie, o gândire paradoxală, ce nu răsare decât arareori din modele naționale cunoscute, un mod brutal de intrare în dialog cu universul sau cu femeia iubită, o întoarcere pe dos a stărilor grave sau hazoase, o literatură cu mai multe intrări și ieșiri într-un spațiu cu puține cuvinte scrie Dumitru Păcuraru. Nu știu cine este acest autor care debutează în poezie cu un mod de enunțare asemănător cu o lovitură la plex. Tot ce devenise vetust în limbajul românesc este pus la forje, soldații de plumb ai cuvintelor se transformă în arătări. O nouă față a teribilismului literar, bine regizat, se face văzut în poezia lui Dumitru Păcuraru”.

Felix Nicolau: „Fără îndoială, Dumitru Păcuraru este un poet experimentat și experimental. Îți trebuie subtilitate ca să identifici esența poetică păcurariană, căci poetul Dumitru-Păcuraru-în-sine nu poate fi identificat, el fiind un multiplu ieșit din comun. Diferit de la un volum la altul, scriitorul este avangardist, optzecist necruțător și necenzurat (așa cum nu se putea în anii ’80), precum și încă ceva nou. Varietatea scriiturii este năucitoare, la fel și zvâcnetul dinspre registrul înalt înspre cel de jos – și viceversa”.