Dinu Flămând (România)

DINU FLĂMÂND (n. 1947, în zona Bistrița-Năsăud, România) este poet, eseist, jurnalist, traducător și comentator al actualității politice în presa românească și în cea internațională. A obținut o licență în Filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în 1970. În vremea studenției, a devenit membru fondator al revistei Echinox, care a marcat numeroase generații literare prin spiritul ei antidogmatic. După absolvire, a lucrat în redacții de ziare, reviste și edituri, la București. La sfârșitul anilor ‘80 a obținut azil politic la Paris, unde a denunțat regimul opresiv din România. A fost jurnalist bilingv la Radio France Internationale din 1989 până în 2009. După căderea regimului comunist, s-a reintegrat în literatura română. În 2011, a fost distins cu Premiul Național Mihai Eminescu, pentru întreaga sa operă poetică. Cărțile sale au fost traduse și publicate în numeroase țări.

Pentru traducerile sale din opera unor scriitori ca Fernando Pessoa, António Lobo Antunes, Carlos Drummond de Andrade, Vinicius de Moraes, Umberto Saba, Samuel Beckett, César Vallejo, Pablo Neruda, ș.a., Dinu Flămând a fost răsplătit cu numeroase premii.

Dintre cele mai recente volume publicate: Primăvară la Praga (2017; publicat în spaniolă la Editura Visor, 2022, sub titlul Primavera en Praga), Om cu vâslă pe umăr 2020 (Premiul Lucian Blaga și Premiul de poezie al Academiei Române). Volumul său Scaun la fereastră, jurnal de carantină scris la Lisabona (Editura Școala Ardeleană, 2022) a apărut și în portugheză (Cadeira a Janela, Guerra e Paz, 2023).

A tradus în românește integrala operei poetice a lui César Vallejo, A murit eternitatea mea, Pandora 2023. Circulo de Poesia i-a acordat în 2023 Premio de poesia Nuevo Siglo d’Oro în Ciudad de Mexico.