ADRIAN POPESCU

Adrian POPESCU (n. 24 mai 1947, Cluj) este poet, echinoxist din prima generație, eseist și traducător. Debut în volum: Umbria (1971). Corector, redactor, apoi redactor-șef (1999-2020) la Steaua. Versurile i-au fost traduse în volume în limbile germană (Franz Hodjak), franceză (Gérard Bayo), sârbă (Dimo Dimcev și Dumitru M. Ion), maghiară (Farkas Árpád), precum și în antologii în diverse limbi (spaniolă, greacă, ebraică, engleză etc.). Distins cu Premiul Academiei Române (1989), premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1971, 1979, 1997), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2007), Premiul „Tudor Arghezi” (2013), Premiul „Lucian Blaga” (2017).

Dintre cele mai recente cărți publicate: Fără vârstă (prefață de Dan Cristea, Cartea Românească, 1998), Umbria (antologie, Vinea, Colecția Ediții definitive, 2000; ed. a II-a: 2007, prefață de Ștefan Borbély), Drumul strâmt (Dacia, 2001 – Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România), Dimineața în forul roman (Limes, 2008), Poezii religioase (antologie și prefață de Ion Buzași, Galaxia Gutenberg, 2010), Ieșirea în larg (antologie, Colecția Poeț, edi laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, postfață de Ion Pop, Paralela 45, 2010), Cuibul (antologie, Tipo Moldova, 2012), Costumul negru (Cartea Românească, 2013), Corso (Cartea Românească, 2018), Poezii. 1971-2018 (Școala Ardeleană, 2018 – Premiul „Cartea anului”, ex-aequo, acordat de revista România literară), Planetă dificilă (Junimea, 2022).