FLORIN IARU (România)

FLORIN IARU (n. 1954, București) este pseudonimul lui Florin Râpă. În 1978 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Devine redactor al Editurii Cartea Românească în anul 1990, iar în perioada 1991-1992 este redactor la Cotidianul. Scriitorul Florin Iaru își face debutul literar în anul 1962, prin publicarea unor versuri în revista Luminița. Devine membru al Cenaclului de Luni din anul 1970, sub conducerea lui Nicolae Manolescu. În anul 1981, volumul său Cântece de trecut strada se bucură de succes editorial, iar în 1982 contribuie la scrierea volumului colectiv Aer cu diamante. E un personaj emblematic al generației bucureștene a anilor ’80. Alte volume care trebuie, de asemenea, amintite: La cea mai înaltă ficţiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc şi-mi pare rău (Cartea Românească, 1990), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beţie (volum colectiv, ART, 2009), Povestiri cu final schimbat (ART, 2013). La Editura Polirom a mai publicat Fraier de Bucureşti (2011, 2015), o povestire în volumul colectiv Scriitori la poliţie (2016) și Sînii verzi (2017), Jos realitatea! (2019, Editura Paralela 45), Ospiciile imaginației (2021, Editura Cartier).