VIORICA RĂDUȚĂ

VIORICA RĂDUȚĂ s-a născut la 6 noiembrie 1951 în comuna Valea Sălciei, judeţul Buzău. A urmat şcoala primară în comună, cursurile şcolii generale şi Liceul Alexandru Vlahuţă din Râmnicu Sărat. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-franceză în 1976 la Universitatea din Bucureşti. A fost profesoară de limba franceză în comuna Gugeşti până în 1980, apoi a lucrat la Fabrica de Cartoane şi Confecţii Scăeni, ca inspector cu probleme de învăţământ. Din 1990 a fost profesor titular de limba română la Colegiul Naţional Al. I. Cuza, Ploieşti.

Viorica Răduţă a debutat cu poeme în SLAST, 1987, însoţite de prezentarea lui Mihai Coman. Debutează editorial cu volumul de versuri Patimi după mine, urmat de lipsă la psalmi, 2000, cu prefaţă de Cornel Ungureanu, apoi Al 13-lea Iov (2003), când amintirile corpuri subtile (2007), Viaţă de apă de uscat (2008), cam toţi murim (Limes, 2010) şi Mama întreabă dacă stau până seara (Limes, 2013). Urmează Când se duc în uitare, prefaţă de Gheorghe Grigurcu (Pleiade, 2015) arsura umblă după trup, Editura Next Page (2018), O sută şi una de poezii (Editura Academiei Române, 2019), carte însoţită şi de referinţe critice, Ai moartea pe faţă (Editura Casa de Pariuri Literare, 2021), cum îngheaţă rochia miresei, Editura Charmides, 2024. 

În 2002 publică eseurile despre autori români şi despre condiţia scriitorului în contemporaneitate, Graalul fără Graal, urmat de Interpolări şi interpolări, prezentare Cornel Ungureanu (Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007). După prozele Înainte de exod (1998) şi Irozi (2001), autoarea publică romanul testimoniu Hidrapulper (2007) la Ideea Europeană, exact în momentul cel mai fierbinte al dezvăluirii de turnători (prezenţi în carte cu reclamaţii „autentice”). În exod apare la Cartea Românească, prezentare Irina Petraş, 2008, apoi Mamamea moarte (2008), Casa Cărţii de Ştiinţă. Romanul În două lumi (Cartea Românească, 2013) ajunge în locul-nucleu de inspiraţie, un liceu ploieştean, „literatură subversivă”. În 2015 publică romanul Vremea Moroiului, prezentare Sanda Cordoş, în 2017 Oraşul închis (Polirom), cu un comentariu de Ştefan Borbely, în 2021 Un calcan pe Lipscani (Casa de Pariuri Literare), prezentare Christian Crăciun. A colaborat cu proza scurtă Statuia Libertăţii şi cuiele Muruzoaei la volumul Cartea oraşelor, (Humanitas, 2022), coordonator Andreea Răsuceanu. A publicat microeseuri în volumele colective: Actele colocviilor de critică, (Editura M. L. R., 2016), Cât de frumos poate fi un oraş urât (Editura Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană, 2016) şi Prof de română, o altfel de antologie de texte (Casa de Pariuri Literare, 2018). A publicat poezie, proză, eseu, cronici literare în diverse reviste literare din ţară.

Premii, selecţie: Romanul Oraşul închis a obţinut  Premiul Cartea anului 2017 pentru proză, Filiala Proză Bucureşti. Premiul RSS Reloaded – Cartea de poezie a anului 2021 pentru volumul Ai moartea pe față. Premiul Cartea discreta a anului 2021 pentru Un calcan pe Lipscani, acordat de Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor (ARCCA). Este membră a Filialei Proză, Bucureşti.