ȘTEFAN MITROI

Poet, prozator, dramaturg și publicist, ȘTEFAN MITROI s-a născut în ziua de 5 mai 1956, în satul Siliștea, județul Teleorman. A făcut școala generală în satul natal, iar liceul în orașul Alexandria. Absolvent, în 1980, al Facultății de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a fost pentru scurt timp procuror la Alexandria, apoi redactor la ziarul „Scânteia tineretului”. După 1990, redactor-șef al ziarului „Tineretul liber” și președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A debutat editorial în anul 1986, cu volumul „Nimic despre singurătate”. A publicat peste 20 de cărți de proză, poezie, teatru și literatură pentru copii. În 2010, a primit Premiul Academiei Române pentru romanul „Dulce ca pelinul”. A fost tradus din portugheză, franceză, spaniolă și bulgară. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Proză, București, în conducerea căreia se află. În anul 2010 i-a fost decernat Premiul Academiei Române pentru romanul „Dulce ca pelinul”. A primit, de asemenea, două premii ale Uniunii Scriitorilor, premiul Opera Omnia al Filialei Literatură pentru Copii și Tineret, 2011, și premiul Pentru cea mai bună carte a anului al Filialei Proză, 2016. Cărți publicate: „Viața inversă a lui Cocostel Ouatu” (2005), „Dulce ca pelinul” (2008, 2016), „Biblia pentru furnici” (2013), „Guantanamo” (2014), „Jocuri de nenoroc” (2015), „Bâlciul de argint” (2015), „Atunci când era mereu duminică” (2017), „Goarna lui Tuturuz” (2019) şi „Tatăl fiilor mei” (2020), „Poveştile cerului, poveştile pământului” (2021), „O scurtă istorie a veșniciei”, 2023, „Pisica surdomută și alte unsprezece povestiri” (2023).