PAVEL ȘUȘARĂ

PAVEL ȘUȘARĂ (n. 4 ianuarie 1953, com. Bănia, jud. Caraş-Severin) este critic şi istoric de artă, scriitor, expert în artă românească, muzeolog, galerist. A fost cercetător la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române până în 2015. Absolvent al Facultăţii de Istoria și Teoria Artei a Institutului de Arte Plastice ,,N. Grigorescu” din Bucureşti (student al lui Andrei Pleșu). Membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Uniunii Scriitorilor din România, presdintele Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din Romania. În perioada 1993-2010, a scris saptămânal în România literară, preponderent despre arta românească, dar și despre subiecte de artă universală. În prezent, deține rubrica permanentă de artă în revista Acolada. Cărţi publicate: literatură – Regula jocului (poezie) (Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Veto, Urmuz, Tetraktys, Opt poveşti adevărate cu fiinţe minunate (poezie pentru copii) (Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Sissi (poem), Amore more ore re (poeme), Viziunile Șarpelui Alcazar (poeme), Urbi & Orbi (poeme), Sinuciderea se amână (proză), Carcase de cristal (cronici). Cărți despre artă: Corneliu Baba (album monografic) (Ed. Parkstone, Londra – Paris; Premiul A.E.R.), Brâncuși, un sculptor de la Răsărit (eseu monografic), Lumea lui Aurel Jiquidi (studiu monografic). În textele literare este interesat, asemenea scriitorilor generaţiei ʼ80, de problema limbajului, de expresivitatea memoriei culturale, de privirea ironică şi autoironică pe fundalul unei mari mobilităţi tehnice,totul fiind plasat într-o perspectivă existenţială gravă, de multe ori disperată. Textele despre artă, în care analiza stilistico-formală este subsumată unui orizont teoretic mai larg, mizează, la rândul lor, pe expresivitatea literară şi pe calităţile intrinseci ale formulării.