NICOLAE PRELIPCEANU

Născut la 10 august 1942 la Suceava, România; licențiat în Litere, la Universitatea din Cluj, în 1966. Redactor la revistele literare: Tribuna – Cluj, Viața Românească – București, Luceafărul – București, jurnalist la ziarul România liberă – șef al secției de cultură și editorialist, în prezent redactor șef la revista Viața Românească. Fost consilier de stat la Guvernul României (1997). Membru al Uniunii Scriitorilor din România. De cinci ori memkbru al juirului pentru premiile Unoiunii Scriitorilor din România. De trei ori a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Eminescu în 2013.

A publicat mai multe volume de poeme: Turnul înclinat– 1966; Antù – 1968; 13 iluzii – 1971; Arheopterix – 1973; Întrebați fumul – 1975; Jurnal de noapte – 1980; Un civil în secolul douăzeci – 1980; Fericit prin corespondență  – 1982; Degetul de gheață – 1984; Arma anatomică – 1985; Mașina de uitat – 1990; Binemuritorul – 1996; Ce ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu – 1999; Un teatru de altă natură – 2006; La pierderea speranței – 2012; Funa máro – 2022; volume de poezie traduse în germană și maghiară, prezent în antologii din: Polonia, Rusia, Bulgaria, Jugoslavia, Franța, SUA. A publicat câteva volume de proză: Vara unui fost campion de pian, proză scurtă, 1973; Tunelul norvegian, roman, 1978; Zece minute de nemurire, proză scurtă, 1983; Scara interioară, roman, 1987; Roman sub acoperire, proză scurtă, 2018.