NICOLAE PRELIPCEANU

 NICOLAE PRELIPCEANU

NICOLAE PRELIPCEANU (n. 1942, Suceava) este licențiat în Litere la Universitatea din Cluj (1966). A fost redactor la revistele literare Tribuna (Cluj-Napoca), Viața Românească (București), Luceafărul (București), șef al Secției de Cultură și editorialist la ziarul România liberă. În prezent, redactor-șef al revistei Viața Românească. Fost consilier de Stat în Guvernul României (1997). Membru al Uniunii Scriitorilor din România. De cinci ori membru al juriului care acordă Premiile Uniunii Scriitorilor din România. A primit de trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2013).

A publicat mai multe volume de poeme: Turnul înclinat (1966); Antù (1968); 13 iluzii  (1971); Arheopterix (1973); Întrebați fumul (1975); Jurnal de noapte (1980); Un civil în secolul douăzeci (1980); Fericit prin corespondență (1982); Degetul de gheață (1984); Arma anatomică (1985); Mașina de uitat (1990); Binemuritorul (1996); Ce ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu (1999); Un teatru de altă natură (2006); La pierderea speranței (2012); Funa máro (2022). Volume de poezie traduse în germană și maghiară. Prezent în antologii din: Polonia, Rusia, Bulgaria, Jugoslavia, Franța, S.U.A.

A publicat și volume de proză: Vara unui fost campion de pian (1973, proză scurtă); Tunelul norvegian (1978, roman); Zece minute de nemurire (1983, proză scurtă); Scara interioară (1987, roman); Roman sub acoperire (2018, proză scurtă).

ROMÂNIA