MIRCEA DINESCU

MIRCEA DINESCU (n. 11 noiembrie 1950, Slobozia) este absolvent al Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București. În poezie a debutat în 1967, în revista Luceafărul, iar patru ani mai târziu a publicat volumul Invocație nimănui, pentru care a fost premiat de Uniunea Scriitorilor pentru Debut. În august 1988, când fost invitat în Uniunea Sovietică de Uniunea Scriitorilor din URSS, a acordat un interviu pentru postul de radio Vocea Rusiei (Golos Rossii), secțiunea română. Cu acest prilej a salutat politica de glasnost și perestroika din U.R.S.S. În urma interviului acordat în februarie 1989 lui Gilles Schiller (pseudonimul lui Jean Stern) și apărut în cotidianul francez Libération, în care ataca explicit regimul Ceaușescu, a fost concediat de la revista România literară, exclus din Partidul Comunist Român și supus arestului la domiciliu, luându-i-se dreptul de semnătură. A fost prezent în studiourile Televiziunii Române în timpul Revoluției din 22 decembrie 1989. Președinte al Uniunii Scriitorilor între 1990 și 1993, de unde a demisionat în urma unui scandal. A înființat revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003).

A fost membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.). Este fondatorul „portului dunărean cultural” de la Cetate (Calafat), fiind proprietarul moșiei, conacului și morii care i-au aparținut boierului Barbu Drugă. În 2003 a fost nominalizat de revista Time Europe la categoria Hate Busters în numărul dedicat „eroilor”. Prezență activă în spațiul public, are constante intervenții critice, televizate și publicistice. Scrie o poezie exuberantă, în stilul lui Arthur Rimbaud.

Volume publicate în limba română: Invocație nimănui (1971, Ed. Cartea Românească); Elegii de când eram mai tânăr (1973, Ed. Cartea Românească); Proprietarul de poduri (stampe europene) (1976, Ed. Cartea Românească); La dispoziția dumneavoastră (1979, Ed. Cartea Românească); Teroarea bunului simț (1980, Ed. Cartea Românească); Democrația naturii (1981, Ed. Cartea Românească); Exil pe o boabă de piper (1983, Ed. Cartea Românească); Rimbaud negustorul (1985, Ed. Cartea Românească); Moartea citește ziarul (1989, Amsterdam, Editions Rodopi; 1990, București, Ed. Cartea Românească); Proprietarul de poduri (antologie (1968-1985), (1990, Ed. Seara); O beție cu Marx (1996, Ed. Seara); Pamflete vesele și triste (1996, Ed. Seara), Nelu Santinelu, căprar La Cotroceni (1998, Ed. Seara); Fluierături în biserică (antologie) (1998, Ed. Seara); Corijent la cele sfinte (2003, Ed. Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu); De gustibus… – o expoziție de gusturi și culori – cu un Decalog culinar de Mircea Dinescu (album de artă editat de Muzeul de Artă în regie proprie cu ocazia expoziției din 2009); Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004-2010) (2010, Ed. Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu), Iubirea mea să scoată țări din criză (2011, Ed. Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu) Scaunul cu trei picioare: capodopere și capodoperete (2019).

Volume publicate în limbi străine: À votre disposition (1982, Ed. Univers; trad. et adapté en français par Marc Rombaut et Constantin Crisan; avec une préface de Romul Munteanu); A jóság rémuralma (1982, București), Exile On A Peppercorn (1985, Forest Books, London-Boston, 1985), Exil im Pfefferkorn (1989, Frankfurt am Main, Suhrkamp Verlag, trad. Werner Söllner), Mircea Dinescu – Poèmes (1989, Paris, Albin Michel Éd., avec une introduction dʼEugène Ionesco); Mirage posthume: poèmes (1989, Paris, Albin Michel, tradus din lb. română de Alain Paruit; avant propos dʼ Eugène Ionesco; postface dʼAlexandru Papilian et Lucian Raicu); Trente deux poésies (1989, [Paris], La Bartavelle, pref. de Lucian Raicu, trad. par Miron Kiropol); Titanic-Valcer (1989, Budapesta), Ein Maulkorb fürs Gras (1990, Zürich, Ammann Verlag, trad. Werner Söllner); De Dood leest de krant (1990, Amsterdam); A halál újságot olvas (1991, Pécs); Democrația naturii (1995, Sofia, Ed. Hristo Botev, traducere și prefață Ognean Stamboliev); Szentségekből bukásra (2005, Miercurea Ciuc); Szegek, ebek és szúró darazsak (2007, Miercurea Ciuc); Bőröndnyi ország (2009, Miercurea Ciuc).

Premii literare și distincții: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1971), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie (1976, 1981), Premiul Academiei Române pentru literatură (1976), Premiul Internațional de Poezie (1989, Rotterdam), Premiul Internațional CET (Central European Time) (1998, Budapesta), Premiul Herder pentru literatură (1999), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2008), membru de onoare al Universității din Augsburg (1990).

Decorații: Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor (1 Decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.