LEO BUTNARU

LEO BUTNARU (n. 1949, com. Negureni, fostul raion Răspopeni/act. Telenești, Republica Moldova) este poet, prozator, eseist, traducător, istoric literar, exeget al avangardismului. Licențiat în Jurnalism și Filologie al Universității de Stat din Chișinău (1972). 

A lucrat în presa scrisă, la Tinerimea Moldovei, Literatura și arta, Moldova. A debutat cu volumul de versuri Aripă în lumină (1976). În ianuarie 1977, devine membru al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.; în septembrie, același an, este concediat din redacția ziarului Tinerimea Moldovei pentru înaintarea spre publicare a unui eseu despre M. Kogălniceanu și Gr. Alexandrescu care contravenea liniei ideologice oficiale. În perioada 1990-1993, este vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) din 1993. Mai mulți ani la rând – președinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat volume de poezie, proză, eseuri, interviuri și traduceri la edituri din Chișinău, Iași, București, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Timișoara, Nădlac, Constanța, Bistrița, Madrid.

Cărți de autor i-au apărut traduse în Franța, Rusia, Germania, Polonia, Italia, Azerbaidjan, Bulgaria, Serbia, Tatarstan, Ucraina, Israel.

Dintre premiile obținute: Premiul USR (1998; 2015); Premiul Național al Republicii Moldova (2002); Premiul „Scriitorul anului 2009” decernat de APLER; Premiul „Constantin Stere” al Ministerului Culturii din Rep. Moldova (2013); Marele Premiu la Turnirul de Poezie de la Neptun-Mangalia, organizat de USR (2016). Distincții de Stat ale Republicii Moldova și României. Leo Butnaru este preocupat de avangardismul european, în special cel român, rus, francez, spaniol și ucrainean, din care a tradus numeroși autori.