IUSTIN MORARU

IUSTIN MORARU (n. 11 martie 1944, Orosfaia, jud.  Bistrița-Năsăud) este poet și prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

A absolvit Liceul „Ady-Șincai” din Cluj (1969). După doi ani de filologie – la Facultatea de Limba și literatura română din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” –, s-a înscris la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Cluj, pe care a absolvit-o în 1969.

Timp de 22 de ani, din 1969 până în 1990, a fost ziarist, lucrând succesiv la publicațiile Scânteia tineretului, Autoturism, România pitorească și Dimineața.

A debutat cu versuri în 1962, în revista Tribuna.

A făcut parte, alături de Eugen Uricaru, Dinu Flămând, Ion Mircea, Marian Papahagi, Adrian Popescu și alții, din grupul care a înființat cenaclul și revista Echinox.

A debutat editorial în 1972, cu volumul de versuri La poarta pietrelor (Ed. Dacia).

Volume publicate (selectiv):

Poezie: Desprinderea fiului (1976, Ed. Dacia); Trăind într-o rază (1982, Ed. Eminescu); Pasăre liberă (2004, Ed. Cartea Românească); Dirijorul de vise (2016, Ed. TipoMoldova); Cușca leului liber (2016, Ed. TipoMoldova); Ferestre între lumi (2018, Ed. eLiteratura); Scări și capcane (antologie de autor) (2020, Ed. Școala Ardeleană); Nectarul clipei (2020, Ed. Junimea); O sută și una de poezii (antologie) (2022, Ed. Academiei Române).

Proză: Vina (roman) (1980, Ed. Albatros; ed. a II-a, rev. și ad., 2015, Ed. TipoMoldova); Părinții abstracți (roman) (1983, Ed. Albatros; ed. a II-a, rev. și ad., 2013, Ed. Studis).