IUSTIN MORARU

IUSTIN MORARU s-a născut la 11 martie 1944,  în satul Orosfaia, comuna Milaș, județul Bistrița-Năsăud și este poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1962 a absolvit Liceul Ady-Șincai din Cluj-Napoca. După doi ani de filologie – Facultatea de limba și literatura română – a urmat Facultatea de electrotehnică, din cadrul Institutului Politehnic din același oraș, absolvită în 1969.

Timp de 22 de ani, din 1969 până în 1990, a fost ziarist, lucrând succesiv la publicațiile Scânteia tineretului, Autoturism, Romania pitorească și Dimineața. A debutat cu versuri, în 1962, în revista Tribuna. A făcut parte alături de Eugen Uricaru, Dinu Flămând, Ion Mircea, Marian Papahagi, Adrian Popescu și alții din grupul care a înființat cenaclul și revista Echinox, care apare fără întrerupere de peste 50 de ani. Editorial a debutat în 1972,  cu volumul de versuri La poarta pietrelor, apărut la Editura Dacia.

Cărți publicate (selectiv): Poezie – Desprinderea fiului, Editura Dacia, 1976; Trăind într-o rază, Editura Eminescu, 1982; Pasăre liberă, Editura Cartea Românească, 2004; Dirijorul de vise, Editura TipoMoldova, 2016; Cușca leului liber, Editura TipoMoldova, 2016; Ferestre între lumi, Editura eLiteratura, 2018; Scări și capcane, antologie de autor, Editura Școala Ardeleană, 2020; Nectarul clipei, Editura Junimea, 2020; O sută și una de poezii, antologie, Editura Academiei Române, 2022; Lumina din înserare, Editura Școala Ardeleană, 2022.

Proză – Vina, roman, Editura Albatros,1980; ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura TipoMoldova, 2015; Părinții abstracți, roman, Editura Albatros, 1983, ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura Studis, 2013.