CAROLINA ILICA

CAROLINA ILICA, poetă, publicistă şi traducătoare, s-a născut la 19 martie 1951, la Vidra, în judeţul Arad. A absolvit Liceul Pedagogic din Arad, apoi Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1975), se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

A debutat cu versuri în 1966, în ziarul arădean „Flacăra roşie”, iar în 1969 a fost distinsă cu Premiul Tineretului la concursul „Nicolae Labiş”. A colaborat la publicaţiile „Familia”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară” etc. şi a fost publicist comentator la ziarele „Tineretul liber” şi „Vocea României” (1989-1993). În perioada 1994-1997 a fost diplomat în Republica Macedonia.

În 1997, împreună cu soţul ei, poetul, prozatorul şi eseistul Dumitru M. Ion, a fondat Festivalul Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş” şi Fundaţia Culturală Academia Internaţională Orient-Occident. Este director artistic şi vicepreşedinte al Academiei Internaţionale Orient-Occident, precum şi director artistic al Festivalului Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş”.

Prima sa carte a fost „Neîmblânzită ca o stea lactee” (1974), pentru care a primit şi Premiul I al concursului de debut al Editurii Eminescu. Dintre volumele publicate amintim: „Cu împrumut, mireasma tinereţii” (1975), „Dogoarea şi flacăra” (1977), „Tirania visului” (I-III, 1982-1993), „Ephemeris” (1987), „Makedonski molirvi – Rozariu macedonean” (ediţie bilingvă, Skopje, 1996), „Scara la cer” (1997), „Sonete imperfecte” (2003), „Violet” (2001), „Poemul scurt al lungii mele vieţi” (ediţie plurilingvă, 2001), „Din foc şi din gheaţă” (2003). A publicat, de asemenea, un volum de eseuri despre mari poeţi ai lumii – „Divina Poesia”, precum şi un amplu studiu despre folclorul românesc. Poezia sa a fost tradusă în numeroase limbi. A tradus şi a selectat împreună cu soţul ei numeroase scrieri, alcătuind antologii, în special din literaturile de sorginte sud-slavă. În 1986 a primit, împreună cu Dumitru M. Ion, premiul „Pana de aur” pentru traducerile din literatura macedoneană.

Începând din 2006, Carolina Ilica a expus o serie de 12 Cărţi Neconvenţionale („Cărţile de la Vidra – Plângând de-atâta frumuseţe”; „Cartea de Lut”; „Cartea de Lână”; „Cartea de Lemn”; „Cartea de Borangic”; „Cartea de Lacrimi” etc.), utilizând pentru versurile sale alte suporturi materiale decât hârtia. Carolina Ilica este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (din 1975) precum şi membru al unor societăţi culturale şi academii internaţionale (din India, S.U.A., România, Franţa). A obţinut zeci de premii naţionale şi internaţionale pentru poezie, traduceri, jurnalism cultural şi a participat la peste 60 de festivaluri şi congrese literare internaţionale.