BRUNO MAZZONI

BRUNO MAZZONI

BRUNO MAZZONI (n. 1946, Napoli, Italia) a studiat Filologie Romanică la Universitatea „Federico II” din Napoli, pe care a absolvit-o în 1969. În 1967, a primit o bursă la Cursurile de vară de la Sinaia, organizate de Boris Cazacu, iar în anul al III-lea de facultate s-a hotărât să se dedice unei cercetări legate de România pentru lucrarea de licență: Ideologie și lingvistică în Școala Ardeleană – subiect puțin cunoscut în Italia. Între 1970 și 1972, a fost lector de Italiană la Universitatea din București și la Universitatea din Cluj. Drumurile între București și Cluj, între două medii universitare diferite, între redacția revistei clujene Echinox și Uniunea Scriitorilor au contribuit la apropierea sa de cultura română contemporană. Așa a descoperit o țară în care literatura se bucura de un interes sporit. În România a văzut cozi în librării, când apăreau volume de poezie semnate de Marin Sorescu, Ana Blandiana sau Nichita Stănescu. În prezent, predă Limba și literatura română la Universitatea din Pisa, unde e decan al Facultății de Limbi Străine. Este doctor honoris causa al Universității din București. A fost premiat de Președintele Republicii Italiene pentru activitatea de traducător (2005). A tradus în italiană mai multe volume de Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Max Blecher, Herta Müller. A publicat studii despre Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu. Timp de 20 de ani, nu s-a putut ocupa de traduceri, în Italia existând cutuma ca un profesor universitar să se ocupe exclusiv de cercetare. Cu timpul, a înțeles că, pentru promovarea unei culturi, trebuie să faci parte din rețeaua editorială și să propui cărți spre publicare. În prezent, locuiește la Roma.