ANGELA MARINESCU

ANGELA MARINESCU

Angela Marinescu s-a născut în 1941 la Arad. O tuberculoză gravă i-a marcat tinerețea între 15 și 26 de ani. S-a decis să studieze medicina și psihologia. A debutat cu poeme în revista „Tribuna” de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sânge albastru. A publicat 13 volume, în majoritate volume de versuri, Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996) și Fugi postmoderne (2000). A publicat un volum de eseuri Satul în care mă plimbam rasă în cap, 1996. A primit numeroase premii, printre care premiul Nichita Stănescu în 1990 și premiul Uniunii Scriitorilor în 2000.  În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Păsările pe cer țipă, Casa de pariuri literare, 2021, Jurnal scris în a treia parte a zilei. Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă, Editura Fractalia, 2019, Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006), Întâmplări derizorii de sfârșit (2006) și Probleme personale (2009). Angela Marinescu a refuzat Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1981. I s-au acordat numeroase premii, printre care Premiul Nichita Stănescu în 1990 și Premiul Uniunii Scriitorilor în 2000, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia în 2006, iar volumul Jurnal scris în a treia parte a zilei. SOLDAT. Urme ale trecutului pe câmpul de luptă a fost apreciat drept Cartea anului 2019.

ROMÂNIA