ANGELA MARINESCU

ANGELA MARINESCU (n. 8 iulie 1941, Arad) este poetă. O tuberculoză gravă i-a marcat tinerețea între 15 și 26 de ani. S-a decis să studieze Medicina și Psihologia. A debutat cu poeme în revista Tribuna de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sânge albastru (Ed. pentru Literatură). A publicat peste 15 volume, majoritatea de versuri. A publicat un volum de eseuri: Satul prin care mă plimbam rasă în cap (1997, Ed. Cartea Românească). A primit numeroase premii, printre care Premiul „Nichita Stănescu” (1990) și Premiul Uniunii Scriitorilor (2000). În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii care a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia. Cele mai recente volume de versuri publicate: Păsările pe cer țipă (2021, Casa de Pariuri Literare) și Jurnal scris în a treia parte a zilei. Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă (2019, Ed. Fractalia).