Guido Mazzoni

Guido Mazzoni

Guido Mazzoni (Florența, 1967) este poet și eseist, autor al volumelor de poeme: La scomparsa del respiro dopo la caduta (in „Terzo quaderno italiano”, Guerini, 1992), I mondi (Donzelli, 2010) și La pura superficie (Donzelli, 2017; Premiul „Pagliarani” 2018, Premiul „Napoli” 2018). A publicat de asemenea trei lucrări de teorie literară: Forma e solitudine (Marcos y Marcos, 2002), Sulla poesia moderna (Il Mulino, 2005), Teoria del romanzo (Il Mulino, 2011; trad. en. Theory of the Novel, Harvard University Press, 2017) și o carte despre politică și societatea contemporană: I destini generali (Laterza, 2015). Câteva dintre poemele sale sunt traduse în arabă, chineză, engleză, slovenă și spaniolă. O antologie a poeziei sale a fost publicată de curând în Franța: Grammaire. Choix de poèmes 1997-2017 (Alidades, 2019).

Guido Mazzoni este profesor de teoria literaturii la Universitatea din Siena. A fost visiting profesor la Școala Normală Superioară (École Normale Supérieure) din Paris, la Universitatea din Chicago, la Școala Normală Superioară (Scuola Normale Superiore) din Pisa și la Universitatea Berkeley din California. A fost bursier al Academiei Americane din Roma și al Academiei Italiene de la Universitatea Columbia din New York, precum și profesor de creative writing la Scuola Molly Bloom din Roma și la IULM din Milano. Locuiește la Roma.

Italy