Claudiu Komartin

Claudiu Komartin

Claudiu Komartin (n. 1983, București) a debutat cu Păpușarul și alte insomnii (Editura Vinea, 2003, 2007), pentru care a primit mai multe premii, printre care Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Au urmat Circul domestic (Cartea Românească, 2005), Un anotimp în Berceni (Editura Cartier, 2009), Cobalt (Casa de Editură Max Blecher, 2013), Dezmembrați (Casa de Editură Max Blecher, 2015, semnată cu heteronimul Adriana Carrasco) și Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017 (2017, 2018, Premiul „Matei Brâncoveanu” pentru literatură). Ediții ale volumelor sale au apărut în germană: Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, Edition Korrespondenzen, Viena, 2012 (antologie bilingvă în traducerea lui Georg Aescht); sârbă: Vrpce potaman za balu mesa, Treći Trg, Belgrad, 2015 (traducere de Ljubinka Stankov Perinac); turcă: Bir Garip Roman, Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, 2015 (traducere de Gökçenur Ç.). Cobalt a apărut și la Sofia, în traducerea Lorei Nenkovska. Coautor al textelor ce stau la baza piesei Deformații (montată în 2008) și al scenariului  Trișez cu viața, scris în urma unui atelier de trei zile cu persoanele private de libertate de la Penitenciarul Bistrița și pus în scenă în 2010. A editat peste 80 de cărți și antologii de poezie și a tradus literatură din franceză și engleză. Din 2009 organizează clubul de lectură „Institutul Blecher”, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, pe care a fondat-o împreună cu artistul vizual Ana Toma. Trăiește la București.