Bogdan O. Popescu

Bogdan O. Popescu

Bogdan O. Popescu (n. 1971, Bucureşti) a absolvit în 1989 Liceul „Gheorghe Lazăr”, iar în 1996 Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. În anul 2000 a obţinut doctoratul la aceeaşi universitate, cu o teză despre moartea neuronală, iar în 2004 un al doilea doctorat, la Institutul Karolinska din Stockholm, cu o teză despre mecanismele fiziopatologice ale bolii Alzheimer. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina şi conferenţiar universitar la UMF „Carol Davila”. A debutat în presaliterarăîn 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al„Scânteii Tineretului” şi a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate: La revedere, prinţesă! (Vinea, 1995), carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar; Marfă, antologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa (Salut, 1996); Poemul de gardă (Celsius, 1999); Pisica neagră, pisica moartă, împreună cu Traian T. Coşovei (Crater, 2001); Leul de după extravaganţe (Cartea Românească, 2002); Maşinăria de uitare (Naţional, 2004); Poeme în loc de tutun (Brumar, 2007); Aerobiciclete (Brumar, 2010) pentru care a primit Premiul ASB pentru poezie în 2011. În acelaşi an a publicat volumul de proză scurtă Viață de aruncat la Polirom. Este prezent în antologia de poezie Om jag inte fĺr tala med nĺgon nu (Tranan, Suedia, 2011) şi în antologia de proză scurtă românească Skräpliv (Editura 2244, Suedia, 2013). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002. În anul 2012 a beneficiat de o rezidenţă literară acordată de ICR New York la Ledig House, Omi Art Residence, NY, fără de care Cartea dragostei nu ar fi existat.

România